Cele
patru-cinci volume de proză publicate de Dan Lungu înainte de
Cum să uiţi o femeie conturau imaginea unui bun prozator – atent,
riguros, echilibrat –, mereu egal cu sine, un tenace observator al
cotidianului postcomunist. Destins, ironic, lipsit de emfază.
Necalofil, dar cu un ...
Citeste articolul